« Mi-am dorit mereu sa fiu în alta parte. Când ma jucam cu copii de vârsta mea,printre blocurile ceausiste (lua-i-ar dracu pe arhitectii care le-au desenat) îmi doream sa fiu cu baietii mai mari,în parc. Când am putut sa merg în parc,as fi vrut sa ma plimb cu o fata prin oras. Când am putut iesi prin oras,mi-am dorit sa vad tara. Când am vazut tara,am descoperit oamenii. Si-atunci mi-am dorit sa plec.

  Plecam,dar sfârsim mai mereu prin a ne întoarce. Eu m-am întors la blocurile si parcul copilariei,la orasul pe care îl traisem altadata…nu,nu la fata cu care ma plimbasem,caci între timp ea crescuse mare (în sensul propriu,o purcica la vreo 80 kg),iar mintea si sufletul i se schimonosisera dupa chipul si asemanarea celor care o înconjurasera (mimetismul nu e o prostie,mai ales la oameni si mai ales în partile lor rele). Si asa întors fiind eu,si pe fata si pe dos,am descoperit ca eram mai destept copil fiind decât devenisem ca adult. Pe vremea copilariei ma detasam repede de prosti,ma puteam face ca nu observ (uneori chiar nu observam !) pe când acum,adult,mi-era mai greu. Uneori,de multe ori,mi-era chiar imposibil. Cum dracu’ sa nu observi ca locul de unde ai plecat e,de fapt,o rezervatie ? Am plecat si eu un pic,m-am dus sa vad ce se întâmpla prin lume,am cunoscut oameni si locuri cu speranta ca locurile de unde plecasem eu vor ramâne,macar,pe loc. Întorcându-ma,am gasit multa ura,multa rautate,multa prostie. Si mult ,mult,mult arivism.Amatorism,plictiseala. Sau eram eu prea mic,atunci când am plecat,pentru a decela aceste însusiri ales semenilor mei din partile locului,sau resursele lor sunt nebanuite si,cât timp m-am preumblat eu,oamenii si-au dat drumul la baierele fiintei lor. De fapt,voiam sa scriu ceva despre niste tâmpenii pe care le citesc de la un timp,dar  momentan nu mai am chef. Am sa ma uit la niste filme cu ciobani si opinci,ca sa reiau firul existentei poporului meu originar : niste ciobani,cu apucaturi ciobanesti,cu repere ciobanesti si teluri asijderea. Nu am nimic cu ciobanii (consum brânza si prefer oaia porcului) dar ca sistem de referinta pentru o cultura care se vrea cu amplitudini europene nu e top »