Un luptator ne scrie la redactie.

 "Am trait prea mult timp cu imposibilitatea impusa cazon de a nu vorbi. De a nu ma putea exprima. A trebuit sa îmi asum nenumarate identitati,sa execut nenumarate ordine care pe cei mai duri dintre dumneavoastra i-ar face sa roseasca iar cei pe cei mai tandri sa ma denunte celui mai apropiat post de politie. Asadar,am decis sa vorbesc,si am s-o fac cu orice pret. Chiar si când îmi vor taia lumina pentru neplata,chiar si atunci când îmi vor smulge modemul din anus (o tehnica speciala...o sa va lamuresc pe parcurs) eu tot am sa vorbesc. Am cunoscut oameni curajosi,oameni care cântaresc chintale în carne macra dar al caror suflet e mai usor decât o buza de porumbel,si am luat exemplu de la ei : vorbeste,bre,îmi zicea constiinta. Vorbeste,ca prosti sa te citeasca e plina lumea. Tâmpiti sa te înjure,tot asa :o multime. Pai si atunci,mi-am zis eu,de ce sa nu scriu ? Ei,uite ca o fac. Si pentru ca nu doresc sa ramân anonim în fata domniilor voastre,încep prin a ma prezenta : 

-am servit în Legiunea  Franceza (nu stie nici dracu' ca e doar straina,ce atrage e faptul ca pare unori franceza,chiar daca deseori e foarte straina) si am absolvit cu brio câteva cursuri de specializare : impunerea respectarii programului de liniste la blocuri prin tir de mortier în baterie,întrajutorarea populatiilor defavorizate prin scurtarea duratei vietii,etc.

-dupa ce am servit,la desert am primit pensia. O mie de ieuroi,din care o buna parte se duc si pe care nu-i mai revad (pleaca,naiba stie unde). Beat fiind deseori,ma mai înhait cu unele dame de moravuri usoare. Banuiesc ca pe la dânsele se duc argintii. Habar n-am...

-vorbele nu ma încânta,asa ca am sa ma prezint în câteva imagini. 

   Va salut,avec Horreur et Fidélité. "

   Nota redactiei : urmeaza fotografii socante,însotite de legende si mai si. Dupa editare,ele vor fi disponibile pe blogul nostru. Departamentul Photoshop (de fapt e Paint) al redactiei noastre va prezinta scuze pentru timpul necesar. 

   Bravo,bravule luptator. Cu oameni ca tine,precum si cu toti dezaxatii care bântuie internet-ul,cu ajutorul vostru vom schimba tara si o vom ridica pe culmi pe care îi va fi greu sa respire. 

        Muntele Igman,sergent,singurul militar francez (ma rog...) îmbracat în Daguet din lipsa de altceva. Aici în compania unor domni militari anglofoni,care dupa ce se pregateau la -7°C în apa (asta am aflat-o mai târziu) îsi facusera un pustiu de bine si hranisera din ratiile lor cei câtiva genisti ai defunctului 6°R.E.G. Au primit în dar beretele noastre.

        Ceva mai devreme,prin 1993,pe vremea când parasutele erau niste obiecte folosite la caderea din aeronave.