samedi 29 janvier 2011

Morti,raniti,eroi si copii.

 Acum câteva luni,în plina criza româneasca,am cumparat o masina. Nu cine stie ce limuzina, o chestie destul de încapatoare pentru mine si câinele meu. Cilindree mare,însa. As fi putut sa înmatriculez masina aia oriunde...ma rog,aproape oriunde : în Franta,în Bulgaria,în San Marino. Ei bine,m-am gândit ca daca tot am acte românesti,daca tot folosesc soselele românesti si tot e România în criza,hai sa fac si eu un pustiu de bine si sa înmatriculez autoturismul în România.Când am cumparat masina,impozitul era de 2.700 RON. Anul asta,din diferite ratiuni pe care numai guvernantii le pot explica,e de 5.200 RON. Mai pun si suta de lei si ceva pe care  o platesc pentru apartament,si ajung la vreo 5.400 RON. Astia sunt banii pe care statul mi-i ia ca impozite. Adica vreo 400 RON lunar,contributia mea la mersul lucrurilor...pe-aici.

 Ei bine,ma gândeam ca o parte din banii astia (sper ca nu toti) ajung si la functionarii din armata,politie,servicii speciale,etc.  Vazând "cazul Sandulescu din Afghanistan" ma gândeam ca e de neacceptat ca astfel de "chestii" (altfel nu stiu cum sa le spun)  sa existe într-o societate care este -oricum- la pamânt. Refuz cu obstinatie ideea ca parte din banii mei merg catre niste domni si doamne care cautioneaza -fie tacit,fie implicit- existenta unor astfel de cazuri. Politisti care îl deplâng pe "eroul Bobi",mort în "teatre" dupa 8 anisori de lupte crâncene duse pe Messenger si probate pe Facebook.Militari care zâmbesc complice la afitmatii de genul "prietenii stiu de ce spun ce spun..." . Eu unul refuz sa cred ca asta se poate întâmpla. Si,totusi,se întâmpla.

 Eu nu sunt o persoana scolita,si nici nu am o educatie iesita din tipare. Dar,asa cum sunt,dincolo de doctorii în tot soiul de chestii care nu stiu sa acorde subiectul cu predicatul,dincolo de militarii de carton care se plâng pe la TV ca li s-a taiat din pensie dupa o viata petrecuta frecând menta si militarii în termen,dincolo de mortii (reali,acestia) din Irak si Afghanistan,mie mi se pare ca lumea traieste într-o mare farsa,în România. Nimic nu e ceea ce pare,nimeni nu e ceea ce pretinde,niciodata lucrurile nu sunt asa cum se vad. Daca acel "caz Sandulescu" ar fi fost doar un fapt divers,nu ar fi fost nimic grav. Dar mie mi se pare ca e o ilustrare perfecta a unei stari de fapt. De aici a si rezultat încrâncenarea mea (aparenta) în a demasca un mincinos ordinar. Sintagma aceea din filme, "nothing personal,just bussiness" ar trebui inversata : it`s very personal. Refuz sa cred ca eu platesc oameni care realmente cred ca orice fiinta vorbitoare e om,si orice zboara se manânca.

 Refuz,drept care am luat masuri. Am radiat autoturismul din România,si fac cinste statului cu suta aia de RON,impozit pe casa. Poate sa faca ce vrea cu banii aia,inclusiv sa plateasca niste copii sa se joace de-a lucrurile serioase. Dar sa nu se astepte sa fie luat în serios,statul,când defileaza cu astfel de trupe.

Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire