Redivivus nu-stiu-ce

   M-a dus viata exact acolo unde nu credeam sa mai ajung vreodata...si bine a facut. Adica,si daca n-ar fi facut bine,tot asa as fi spus : pai ce,poti sa te-mpotrivesti vietii ? Poti,da,dar nu iese bine... . 

N-am mai scris de mult aici,iar între timp s-au întâmplat lucruri multe-multe, asa de multe ca m-ar ajunge sa umplu o carte. Nu speram sa mai vad padurea ecuatoriala,nu gândeam sa mai simt Mistralul prin bereta,îmi pusesem amintirile-n ordine,si totusi ...totusi uite ca amintirile au devenit realitati,banuielile-certitudini,sperantele-fapte... . Si toate astea (aici,sala se ridica în picioare..) datorita dârzeniei mele,curajului si spiritului (urale) ...chiar,care spirit ? Nu,amintirile au devenit realitati pentru ca aveam nevoie de niste adrenalina,iar banuielile au devenit certitudini pentru ca nu mai aveam solutii. Una din sticlele astea (nu mai stiu care) am baut-o pentru fostul CCH  Anastasiu. Nu prea mai vorbim,între gradele noastre (alea de pe piept,nu alea din sticla) sunt multe trese de numarat si nu ne-ajng degetele pentru asta,dar mie îmi pare omul care a reusit o viata (parerea mea...) perfecta. Urmatoarea sticla o s-o beau pentru voi,în amintirea zilelor când scriam pasionat despre tot soiul de lucruri care atunci erau memorii. Astazi,îmi sunt asa de aproape încât îmi vine sa ma întorc la zilele alea de demult.   

 P.S Nu gasesc poza cu sticlele (o sa ma ierte lumea,sper) dar va pun una cu placa GROM-ilor de la catedrala din Wroclaw. Ce cautam la Wroclaw,cum a fost cu GROM-ul...zilele astea va povestesc. Sa treaca gradele din sticlele alea pierdute,si va spun. M'tenez pas rigueur,M'ssieurs-Dames... .